Istoric


Primele documente care atestă existenţa unor judecăţi datează din secolele XI –XIII. Astfel, s-au păstrat procese-verbale ale judecăţii probei fierului roşu în faţa Convenţiului din Dealul Orăzii, probă ce a fost dispusă în anul 1213 de Cristofer, comite de Cluj, care a judecat pricina, iar în 1235 a fost judecat un om al cetăţii Cluj (civis culusiensis) care a fost pedepsit cu şase mărci pentru învinuire mincinoasă.

Din actele vremii rezultă date în legătură cu „organizarea judiciară”. Astfel, vechiul castru Cluj, ce funcţiona ca unitate administrativă, avea pe lângă comitele regal, ca reprezentant al puterii centrale, dregători cu îndatoriri specifice. Între aceştia, comitele curial (comes curialis) era mai marele administraţiei şi al justiţiei.

Cei doi de mai sus, împreună cu dregătorii cu rang inferior – crainicii principali, crainicii simpli, biloţii, pristavii, etc., făceau parte din scaunul de judecată. Apoi, începând cu secolul XIII, regi precum Ladislau Cumanul sau Carol Robert emit privilegii prin care Clujul devine oraş liber regesc, locuitorii, în schimbul datoriei de a plăti anumite dări, având dreptul să-şi aleagă liberi judele (villicum) cu putere de a judeca pricinile dintre ei, apelul urmând a fi făcut la episcopul catolic de Alba-Iulia (care era stăpânul feudal al oraşului) sau la rege. În fondul arhivistic al Clujului se păstrează vechi protocoale de judecată ale oraşului, din perioada 1516-1849.

După instaurarea stăpânirii habsburgice în Transilvania, s-a înfiinţat şi Tabla Regească din Târgu Mureş, care avea competenţă de curte de apel, apoi, în baza Legii ungare nr. XXV, în anul 1890 s-a înfiinţat Curtea de Apel Cluj (odată cu cele din Târgu Mureş, Timişoara şi Oradea).

Curtea de Apel Cluj avea în raza de activitate şapte tribunale din oraşele Alba-Iulia, Bistriţa, Cluj, Dej, Deva, Sibiu şi Turda.După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, alături de alte instituţii publice, justiţia Clujeană cunoaşte o semnificativă dezvoltare.Din datele vremii rezultă că în anul 1920, la un nr. de 83.000 locuitori ai Clujului, Curtea de Apel funcţiona cu 1 preşedinte, 2 preşedinţi de secţie, 18 consilieri (judecători), 1 procuror general, 1 procuror de secţie şi personal de grefă. Clujul anului 1938, avea 115.000 locuitori, iar Curtea de Apel funcţiona cu un personal alcătuit din 1 prim preşedinte, 4 preşedinţi de secţie, 1 procuror general, 3 inspectori judecătoreşti, 24 consilieri şi 5 procurori.

În fruntea justiţiei clujene sunt puşi jurişti de renume prin competenţă profesională. Astfel, funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Cluj a fost încredinţată cunoscutului jurist dr. Pompei Micşa, care a ocupat funcţia până la sfârşitul vieţii sale -1936. Din anul 1939 preşedinte al Curţii de Apel Cluj a fost dr. Ioan Papp. S-a mai realizat, tot atunci, transformarea Cărţilor funciare ale Clujului, s-au înfiinţat Cărţile funciare centrale ale Căii ferate din Ardeal, s-a editat „Buletinul Justiţiei”, s-a înfiinţat tipografia justiţiei.S-a creat Asociaţia Magistraţilor, care acorda ajutoare membrilor bolnavi sau în nevoie şi avea o frumoasă casă în Sovata. Este de menţionat că, comparativ cu anul 1919, când în Baroul Avocaţilor din Cluj erau înscrişi 93 de avocaţi definitivi şi mai erau 30 de avocaţi stagiari, în anul 1938 erau înscrişi 360 de avocaţi definitivi şi 200 avocaţi stagiari.

Curtea de Apel Cluj funcţionează până în 1924 pe baza dispoziţiilor normative ale Consiliului Dirigent de la Sibiu-Cluj, apoi, din 1924, pe baza Legii de Organizare judecătorească din 25 iunie 1924, cu modificările din 28 noiembrie 1925 şi 19 decembrie 1925.
În baza legii de mai sus, Curtea de Apel Cluj cuprindea în sfera sa de competenţă tribunalele a 6 judeţe şi 37 de judecătorii, astfel:
– Tribunalul Alba, cu Judecătoriile Abrud, Aiud, Alba Iulia, Ocna Mureş, Sebeş şi Zlatna;
– Tribunalul Cluj, cu Judecătoriile Cluj (una urbană şi una rurală), Hida, Huedin, Mociu şi Sărmaş;
– Tribunalul Hunedoara cu Judecătoriile Baia de Criş, Brad, Deva, Geoagiu, Haţeg, Hunedoara, Ilia, Orăştie, Petroşani şi Pui;
– Tribunalul Năsăud cu Judecătoriile Bistriţa, Năsăud şi Rodna;
– Tribunalul Someş, cu Judecătoriile Beclean, Dej, Gârbou, Gherla, Ileanda şi Târgu Lăpuş;
– Tribunalul Turda cu Judecătoriile Câmpeni, Iara, Luduş şi Turda.

Legea pentru Organizarea Judecătorească din 20 august 1938 (art. 39) stabilea patru secţii pentru Curtea de Apel Cluj, între care şi cea criminală, care judeca toate crimele din circumscripţia Curţii, fiind înlocuită Curtea cu juri, din perioada austro-ungară. În perioada 1940-1944, în urma Dictatului de la Viena, Curtea de Apel Cluj funcţionează la Sibiu, iar la Cluj se instituie Curtea de Apel Regală Ungară, până în anul 1944.

După război, în anul 1945, Curtea de Apel revine la Cluj şi continuă să funcţioneze până la reforma justiţiei (Legea 5 din 19 iunie 1952), când curţile de apel sunt desfiinţate şi se organizează Tribunalul Regional Cluj. Curtea de Apel Cluj s-a reînfiinţat în baza art. 10 şi 27 din Legea nr. 92/1992 privind Organizarea judecătorească, fiind cuprinsă la punctul 8 al anexei a II-a a legii.

Prin Decretul nr. 107 din 28 iunie 1993, Preşedintele României a numit judecătorii de la Curtea de Apel Cluj, iar prin Hotărârea nr. 1 din 30 iunie 1993, Consiliul Superior al Magistraturii a promovat în funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Cluj pe judecătorul Petruş Teodor.